Scrisoare catre Mos Craciun..

Draga Mosule,

A fost un an greu. Incredibil de greu, in care am cunoscut si binele si raul sub toate aspectele. Un an frumos dar si un an urat in aceeasi masura. Vreau sa primesc sanatate. Si un strop de bucurie. Atat cat vrei tu.
Amicilor si prietenilor mei, vreau sa le aduci tot binele din lume. Sa fie linistiti si sa aiba puterea de a iubi. Cei ce o au sa o pastreze iar cei ce inca nu au gasit-o ajuta-i tu., Mosule, sa o gaseasca. Imi doresc sarbatori linistite. Cu zambete largi si adevarate, cu oameni buni pe langa mine. Vreau liniste sufleteasca si o vorba buna.
Doresc tuturor, dupa cum am mai spus,sa poata darui din inima. Si daca nu cer prea mult, sub bradul meu, in iarna asta, as vrea sa gasesc cartile pe care mi le-am dorit mereu, dar pe care n-am reusit sa mi le cumpar . Nu cer viata lunga. Nu mi-o doresc. Vreau in schimb o viata mai plina si mai de calitate.
Nu cer oameni mai buni. Vreau sa devin eu unul si sa generez aceeasi dorinta in ceilalti. Nu vreau sa schimb lumea. Vreau sa pot construi o lume a mea, cu oameni, dar o lume mai buna, mai confortabila, mai placuta. Si te mai rog ceva….. Daca totusi voi ajunge sa imbatranesc, vreau sa imbatranesc frumos pastrand pe chip lumina acelei nopti in care voi fi fost inger.


Nu-mi mai ramane decat sa te rog ca fiecare lacrima atat de fierbinte ce-a durut vreodata, s-o ingheti si s-o transformi intr-un fulg de zapada…si-atunci ar ninge, Mosule, ar ninge si totul s-ar imbraca in alb, si-ar fi stralucitor. Si s-ar risipi norii si in toata natura, alba si stralucitoare, din lumina stelelor, ar ajunge pe pamant o raza,si-atunci…le-am avea pe toate, Mosule…
Apoi daca chiar vrei, adu-mi un brad fermecat, te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile, prizoniere fara glas, nu mai stralucesc, dar macar nu mai dor! Un brad pe care sa asez imbratisari fara sfarsit care nu plang cand bratele trebuie sa se desclesteze. Da, asta vreau!
Printre cadourile rasturnate sub brad nici nu ma uit deoarece stiu ca mi-ai pastrat deja ceea ce este al meu. Te astept… fie ca vii sau nu…
Craciun Fericit tuturor!

Memento mori!

Frumusetea e in ochiul celui care priveste...Dovada ? Intotdeauna cea mai frumoasa femeie, indiferent de varsta, e mama.
Dincolo de superficialitatea si... perisabilitatea frumusetii unui chip sau unui corp sta complexitatea trasaturilor care definesc cu adevarat un om. Privesc cu o oarecare tristete la  tendinta a tinerelor fete de a face din frumusete singurul atu.  Nimic de spus...  nimic de combatut... nimic de aparat...Ca si cum in spatele acelui chip frumos n-ar mai fi nimic. Nu pot sa cred asta!. Mai degraba exista conceptia ca frumusetea e suficienta. Si e destul de frecventa ideea cum ca ... o femeie "uratica" , fara trup perfect, nu are dreptul la un barbat ...perfect( daca exista! )
Frumusetea e relativa si trecatoare. Daca nu e insotita si de alte calitati, frumusetea se estompeaza pana la indiferenta. Un om frumos si atat devine un "trofeu" printre multe altele pe care, odata pe perete, ajungi sa treci zilnic pe langa el fara sa-l mai bagi in seama.
Banuiesc ca toti avem un tablou in casa... cat si cand ati stat ultima data sa-l contemplati? Frumusetea e un dar de la natura sau de la Dumnezeu. Este o oportunitate. Lumea te priveste, te asculta; iti acorda atentie cand esti frumos. Trebuie sa stii sa pui la lucru acest dar. Sa stii ce vrei de la viata. Dincolo de splendoarea si parfumul unei flori sta fructul, sta samanta, sta ordinea fireasca a lucrurilor si speranta unei noi zile frumoase.
"Memento mori!" le-as spune tuturor frumusetilor care compatimesc uratele. Florile frumoase se culeg, se pun in glastra si se arunca imediat ce s-au ofilit...