NU VEDEM LA TIMP....

Nu ai observat cat de usor pare totul cand dam vina pe celalalt? Cand ne gasim scuze pentru ce facem si astfel suntem mai linistiti? De ce exista aceasta invinovatire a altor persoane cand mai intai de toate ar trebui sa ne gandim la noi? Din simplitate. Ne “curatam” de vina acuzand pe cineva si gasindu-ne scuze pentru ce s-a intamplat. E atat de simplu si linistitor, nu-i asa? “Daca el/ea nu facea…”, “eu nu stiu de ce patesc asta, dar daca ea/el nu zicea…”. Nu-i extraordinar de banal? Da, dar e corect fata de noi insine?
Ar fi cazul sa invatam sa ne vedem pe noi cum gresim inainte de a arunca vina in carca altui om. Doar asa vom invata fericirea.
Cu totii avem un defect. “Vedem” lucruri mult prea tarziu, cand deja este prea tarziu. Nu-i vedem pe cei de langa noi care se straduiesc sa fie totul bine. Suntem intr-un fel legati la ochi, pana in acel moment in care desi vedem, ni se spune cu o sinceritate usturatoare de suflet: E prea tarziu.
Nu cred ca exista cineva caruia sa nu i se fi spus vreodata in viata: ” E prea tarziu pentru…”. am impresia ca e un defect general. Nu stiu de ce nu realizam din timp. Timpul ne ajuta sa intelegem elemente ale trecutului insa niciodata in acel prezent, ci intr-un viitor intarziat.

Traiesc pentru clipa in care mi se va spune: “Niciodata nu e prea tarziu…”