Cand sunt cu ei timpul parca se dilata. Confortul psihic pe care mi-l confera prezenta lor e un drog mai puternic decat oricare altul. Nu-ti dai seama pe ce loc e o persoana in viata ta decat atunci cand o revezi dupa ceva vreme si realizezi ca va avea mereu o camaruta inchiriata in inima ta.
Nu pot sa nu ma gandesc la Felicia ca la una dintre cele mai sincere fete pe care le-am cunoscut. Ea e persoana care o sa te priveasca limpede indiferent de situatie. Te va asculta si te va iubi mereu, in felul ei dulce, ca siropul de artar. Nu pot sa nu o privesc pe cealalta Felicia de langa mine si sa nu ma minunez de tinuta ei, de aerul feminin pe care il degaja prin fiecare por, de rasul ei "special" si de incheieturile fine. Nu pot sa n-o vad pe Nico ca pe fata cu care poti vorbi ore in sir, pana si cele mai penibilo-stupide subiecte. Fata care te poate face sa razi cand vrea si cea care iti spune totul in fata, no matter what. Nu pot sa nu ma gandesc cat de drag mi-e Cornel si cate aiureli am facut impreuna. Probabil una dintre singurele persoanele mai ametite decat mine. Singurul care mi-a stiut fiecare gand, care mi-a impartasit fiecare vis si care m-a certat mereu cand chiuleam. Nu pot sa-l uit pe Doru, baiatul pe care l-am simtit mereu in aceeasi tabara cu mine. Baiatul cu care am disecat probleme, teorii, treburi de adulti si care,din pacate nu mai e printre noi.... Nu pot sa nu-i amintesc pe Sorina si Bogdan, cei alaturi de care dadeam adevarate spectacole, cei cu care comentam fiecare meci de fotbal si care reuseau mereu sa scoata cate-o perla;pe Lili,impreuna cu care m-am initiat in tainele ...bucatariei,impartasindu ne in secret ...nereusitele incercarilor noastre:) Cum sa n-o amintesc pe Mihaela ,cea alaturi de care am impartit 12 ani de scoala si care se supara sau ma suparam ca nu aveam intaietatea la ora de muzica:P
Violeta,alaturi de care am crescut si m-am format ca si om,si pe care,reintalnind-o dupa multi ani pe care viata ni i-a furat,am regasit-o aceeasi:blanda si senina.Sa- l uit pe Dan? persoana care-mi cunoaste gandul cu o secunda chiar inainte de a l constientiza eu...) si caruia ii multumesc ca e alaturi de mine...si poate intelege acel balans aproape permanent si atat de caracteristic Balantelor mereu in cautare de gasire a punctului de echilibru din toate...
Nu pot sa nu va am pe toti in gand, chiar daca v-am mentionat sau nu... pentru ca pur si simplu nu pot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu